Persecutati de comunisti

Saptamana aceasta este despre mame, femei, surori si flori. Si despre mame bune, cu suflete deosebite. Dar mai exista și unele rele... Azi, dis-de-dimineata am primit un mesaj. Ii multumesc pe aceasta cale lui Cornel Brad. Este un mesaj-martisor, un mesaj simbol. Multumesc, prieten drag! Ceea ce mi s-a intamplat azi ma face sa cred ca lupta mea și a altora ca mine, nu este in zadar, ca cineva, adica tortionarii si criminalii din perioada comunista, vor trebui sa plateasca! Pana la ultimul! Pe aceasta cale va anunt ca Mama Gabor, pe numele ei adevarat Maria Nitulescu, fosta directoare a Centrului de Primire Minori din Str. Aaron Florian, nr 4 (acum 32 de ani) traieste, e mai vie ca niciodata, are o vila de lux in Snagov si pe data de 8 Martie ma voi duce personal sa-i daruiesc un martisor din partea mea. Si a altora! Noi nu te uitam, Mama Gabor! Si nici nu te vom lasa sa imbatranesti linistita deoarece ai distrus vietile multor copii! Va prezint cu aceasta ocazie o parte a unei scrisori, "cadoul meu de martisor" (noi nu ne ascundem precum tortionarii si criminalii nostri, avem nume si documente). Va rog pe aceasta cale, DISTRIBUITI! Daca exista persoane care in perioada 1985-2000 au trecut prin acest Centru de Primire Minori din Strada Aaron Florian, nr 5 si copii fiind, au fost supusi la rele si inumane tratamente, sa ia legatura cu noi! Faptele celor care au lucrat acolo nu trebuie iertate, iar angajatii acelui centru trebuie sa RASPUNDA! Va las sa cititi marturia unui copil care a trecut prin acel centru al ororilor comuniste: "Numele meu este Mihai Gelu Gheorghe, sunt din Bucuresti am varsta de 49 de ani . Am vazut din intamplare un reportaj tv la B1 si m-au napadit amintirile triste. Pe Mama Gabor o tin minte si in ziua de azi. Mentionez ca cele povestite mai jos se pot proba cu documente. In anul 1988 tin minte ca ma jucam pe afara cu varul meu Mihai Gheorghe, locuiam in sectorul 6, mai precis in Crangasi daca va aduceti aminte cand eram copii, era la moda "galena telefonica". Se spunea ca daca mai lipesti o lita asculti radioul. O primisem de la alt prieten de-al nostru in schimbul unor surprize, stiti dv acele surprize de la celebrele gume turbo. Imi aduc aminte ca era foarte tarziu, cred ca era ora 22 seara cand ma jucam cu varul meu afara. Ne chinuiam sa agatam o lita in copac sa o lipim de galena si atunci a aparut un echipaj de militie format dintr-un militar cu pusca in spate, doi civili imbracati in trening si doi militeni. Pur si simplu au aparut langa noi ne-au intrebat ce facem. CopiI fiInd ne-am speriat si le-am spus adevarul, ca vrem sa agatam o lita in copac sa o lipim sa ascultam radioul . Am auzit cand ne-a spus veniti cu noi! Ne-a dus la sectia 19 militie, nici nu am intrat bine pe poarta ca deja varului meu s-a trezit cu un bocanc in spate. Ne-au batut foarte multi acolo la sectie si ne-au spus sa zicem ca am luat galena de la un telefon dupa strada de si aceea galena se vedea (zic eu acum) ca era uzata se vedea cu ochiul liber. Ne-a pus catuse si au venit acasa si au facut perchezitie. Bineinteles ca nu au gasit nimic. Am vazut cu ochii mei cand mama, Dumnezeu s-o ierte, a lesinat cand m-a vazut cu catuse la maini. Degeaba au incercat parintii nostri sa spuna ca e o simpla joaca de copii si ca toti copii se joaca cu galene si chiar si noi aveam telefon fix . Nu au fost de inteles si dupa ce ne-au calcat in picioare ne-a dus la celebrul centru... De aici a inceput cosmarul. De cum am intrat tin minte ca era o sala de primire unde era un singur birou. Era un barbat, a scris el ceva acolo intr-un registru. Ne-a zis sa mergem in sala alaturata unde cred ca erau vreo 14 copii, numai baieti. La o jumatate de ora ne-a strigat numele si ne-a zis sa iesim afara din acea clasa si ne-a pus sa ne dezbracam. Ne-am trezit cu un praf alb pe noi care avea un miros puternic de clor si cu un un furtun cu apa rece ne uda de la distanta, o femeie intr-un halat albastru. Era una dintre mame, nu mai stiu exact numele. Am retinut doar ca erau mai multi educatori, erau in tura aceea si un individ, BOGDAN. Am aflat peste ani ca era seful centrului, se numea BOGDAN ODOBESCU. Dupa ca ne-au spalat ca la spalatoria de masini in vremurile actuale, ne-a pus sa stam in genuchi in fata ei si a inceput sa ne tunda cu o foarfeca. Varul meu imi amintesc ca a inceput sa planga si isi musca buzele. Atunci femeia care ne tundea l-a vazut si ia zis ce faci ma, iti musti buzele? Si i-a dat cu piciorul in piept lasandu-l pentru cateva secunde fara aer, acesta lesinand. Eu m-am speriat si din instict m-am sculat in picioare si m-am dus langa varul meu. In acel moment m-am trezit ca cineva mi-a dat in cap cu un corp dur care m-a lasat inconstient vreo 10 minute. M-am trezit pe o banca intins, unde eram inconjurat de alti copii, am pus mana la cap... dupa ce m-am trezit, aveam ca un trenulet de cucuie, asa simteam cand pipaiam. Dupa aia am vazut ca educatorii de acolo aveau bagate niste margele din lemn pe o sfoara, asa aveau majoritatea uneltelor de bataie. Ne-au luat in nume de rau pe mine si pe varul meu. Cand a venit dupa amiaza si a venit schimbul, acest individ, BOGDAN, care ne-a mai aplicat si el cativa pumni si picioare. Un copil de acolo care era cu noi in camera tin minte ca il chema Burcea Daniel, nu stiu ce facuse de ajunsese acolo, i-a propus varului meu sa fuga noaptea. Varul meu mi-a spus si mie si asa a facut. A luat 4 cearceafuri de pat le-a inodat si a reusit in miezul noptii sa fuga. Paznicul probabil l-a vazut si nu l-a prins, a reusit sa scape numai el. A urcat educatorul de noapte in camera, noi aveam camera la etajul unu si a vazut ca nu mai aveam cearceafuri pe pat .De aici a inceput calvarul. Ne-au MACELARIT! Am mancat bataie in 4 schimburi: eu, varul meu si un alt baiat. Nu va pot explica in cuvinte prin ce am trecut. Am stat 4 zile nemancati ,ne-au bagat intr-o incapere, cred ca era o debara de nici o jumatate de metru ne scotea decat sa ne bata. De acolo ne scotea decat cate unu, ne lega de pat si cu niste prosoape ude ne-au macelarit! Am mancat omor 4 zile la rand zi si noapte. Un an de zile am avut cosmaruri faceam pe mine, nu puteam sa ma mai concentrez la scoala, nu mai retineam persoane... Doamne, Dumnezeule prin ce-am trecut! Sunt foarte multe aspecte pe care nu mai mi le amintesc acum dar prin ce-am trecut nu se poate descrie in cuvinte. Fata de cele aratate si prezentate se pot proba cu acte si documente, sunt (consider) documente la scoala groazei si documente la sectia 19 Militie devenita in prezent sectia 20 Politie. Nu am acceptul varului meu Mihai Gheorghe ca am relatat aceasta poveste dar va pot pune cat de curand in legatura cu el. Cu consideratie, Mihai Gheorghe Gelu"